În perioada interbelică, la Constanța existau două echipe mari de fotbal, „Elpis“ și „Victoria“, care erau în divizia B. Din păcate, odată cu izbucnirea războiului, acestea s-au desființat, iar stadioanele au devenit maidane pe care pășteau animalele.
În perioada interbelică, la Constanța funcționau mai multe cluburi sportive, de departe cele mai vestite fiind „Elpis“ și „Victoria“, care se duelau atât pe teren, cât mai ales în afara lui. Cele două cluburi erau în divizia naţională B. „Niciodată constănţenilor nu le-a fost dat să vadă un program sportiv atât de bogat ca cel de anul trecut. Făcând un mic bilanţ asupra activităţii footbalistice din sezonul trecut se constată următoarele: s-au desfăşurat cel mai mare număr de matchuri, s-a construit al doilea stadion sportiv constănţean, s-au amenajat trei terenuri de antrenament de către cluburile Astra-Română, Concordia şi S. P. M., s-au afiliat trei noi cluburi: Triumph, S. P. şi E. F. A» s-au înfiinţat pentru prima oară cinci echipe de pitici şi anume : Victoria, Elpis, Concordia, Astra- Română şi S. P. M.“, relata cronicarul sportiv pentru „Gazeta Sporturilor“ în ediția din anul 1935.
Duelul cluburilor constănțene
Campioana Dobrogei era Elpisul. „În primăvara anului trecut în returul campionatului districtual, «Elpisul» se instalează în fruntea clasamentului cucerind titlul de leader al Constantei“, anunța aceeași publicație sportivă.
„Făcând abstracţie de partea financiară, care s-a soldat numai cu deficite, sunt mulţumit oarecum de rezultatele pe care le-am obţinut în desfăşurarea matchuri lor divizionare. Echipa pe care am prezentat-o s-a comportat în general bine. Singurul lucru depe urma căruia jucătorii au avut de suferit este lipsa condiţiei fizice. Acest inconvenient va fi ameliorat, datorită unuia din proectele mele de viitor. In acest sens voi amenaja la terenul de football un loc special unde fiecare jucător să practice atletismul unul din elementele primordiale desvoltării fizice.
În privinţa progresului footballului constantean voi căuta să duc la bun sfârşit iniţiativa pe care am luat-o încă de anul trecut, de a avea raporturi amicale cât de poate de bune cu conducătorii clubului Victoria. Astăzi, când ostilitatea dintre cele două cluburi fruntaşe ale Constanţei este destul de încordată şi gata să isbucuească în fapte la fiecare gest, este greu de înfăptuit a cest acord de amiciţie sportivă “, declara Dr. Vasiliu, preşedintele clubului Elpis.
La rândul său, Scipio Vulcan, ajutor de primar, preşedintele clubului Victoria, declara: „Faţă de rezultatele pe care le-am înregistrat în sezonul sportiv al anului trecut nu pot să exprim de cât satisfacţie. Asupra programului sportiv pe care îl vom avea în sezonul viitor, nu pot afirma nimic cu certitudine. Pot spune doar că în zilele de Paşti cu concursul clubului Elpis, vom organiza un turneu, aducând pe Ticia din Varna“.
A.S. Constanța, condusă de prefectul Victor Nanu
În anul 1938 Victoria s-a desfiinţat, locul ei fiind luat de A.S. Constanţa. Un an mai târziu, la conducerea clubului fusese numit însuși prefectul județului, colonelul Victor Nanu. „Noul prefect al judeţului Constanta este un sportiv din vechea gardă şi un om de mare iniţiativă și va şti să utilizeze colaboratori de ispravă ca Nalbant, Benderli şi ceilalţi şi avem credinţa că în scurtă vreme i se vor cunoaşte primele înfăptuiri în slujba sportului constănțean“.
Cu această ocazie aflăm că orașul nu avea un stadion. „Între primele probleme cari le va rezolva noul preşedinte al grupării constăntene va fi aceia a stadionului. Constanta are nevoie de un stadion pe care nu-l are. În Constanta s-ar putea realiza organizări mari dacă ar exista un teren cu o capacitate mare şi instalaţii corespunzătoare“.
Un an mai târziu, în 1940, „Universul Sport“ vorbea despre un „stadion magnific în plin centrul oraşului, lângă liceul de băeţi“ care exista în urmă cu câțiva ani. „Nu cu mult în urmă, să tot fie câţiva ani, urbea lui Ovidiu se bucura de-un unde un goal marcat de echipa constănţeană în poarta unei grupări străine de oraş — prilejuia urale şi în acelaş timp sistarea circulaţiei pentru câteva minute, atâta vreme cât gardianul din pest părăsea „stopul“ ca să se intereseze: «Câte la câte, piciule?» «2—2…», «Pentru cine?». Ca abea la urmă să înţeleagă că fiecare a «mâncat câte două boabe»…Nu mai amintesc însă nici de regalurile sportive, când sosirea unei echipe dintr-o ţară străină se bucura de prezenţa oficialităţilor constănţene, cari în gambete şi mănuşi albe asistau la desfăşurarea partidelor cu balonul rotund“.
8.000 de spectatori la un meci
Constănțenii, dar și sportivii, trăiau din amintiri. Autorul știrii povestea că la un meci veneau între 7.000—8.000 de spectatori, dintre care doar jumătate dintre ei plăteau biletul, restul „se căţărau pe aripa dreaptă a liceului, care se găsea în construcţie“. Alături de stadionul de fotbal era amenajat terenul Marinei, pe care se juca tenis. Dar asta până într-o zi, când „refugiul duminical sportiv al constănţenilor a fost transformat într-un „parc cu iarbă verde şi-o piscină pentru trei lebede“.
Citește și: Au trecut 43 de ani de la primul gol marcat de Gică Hagi în Divizia A. „Un junior stopează Steaua!”
După câțiva ani de moleşeală sportivă, aflăm mai departe din știre, constănțenii au fost invitați la inaugurarea terenului „Elpis“ din str. Ion Luca Caragiale. Tot în acea perioadă, rivalitatea continuă care exista între grupările locale, Victoria şi Elpis, amândouă făcând parte din divizia B, a determinat conducerea primei grupări să imite gestul susţinătorilor echipei Elpis, şi au dat ocazie constănţenilor să se deplaseze duminicile Ia două stadioane. „După sfârşitul campionatului, spectatorul avea de ales între două stadioane, cu programări diferite. Spre exemplu: Victoria — A. S. 23 Sofia sau Elpis — F. C. Viena“.
Gruparea Elpis s-a desființat, iar stadionul a devenit câmp unde pășteau iarbă animalele. Stadionul „Victoria“ a rămas tot „stadion“, dar numai pe afişele sportive din oraş, glumea autorul știrii. „În realitate, maidanul „Victoria“ se mărginește la apus cu regimentul 9 Călărași, la nord cu o școală industrială, iar la sud şi răsărit cu… vântul. Tribunele sunt expresii numerotate doar pe biletele de intrare, pentru că, sinceri să fim, mai curând ieşi ciuciulete de sub acoperișul stadionului Victoria, decât hoinărind a pagubă pe străzi“.
Se încălzeau cu scândurile tribunei
În anul 1941, stadionul Victoria era aproape ruină, iar săracii orașului furat scândurile tribunei ca să se încălzească. „Din tribuna acea înaltă cât două etaje nu mai rămăsese decât un paravan si acesta descoperit pe de margini. Lucrul era cu putinţă, deoarece în lipsa lemnelor din oraş, puştanii mahalalei au pus ochii pe tribuna maidanului unde băteau câteodată mingea de cârpă. Şi azi o scândură, mâine o scândură, azi o treaptă, mâine altă treaptă, tribuna fostului stadion Victoria mai exista doar cu numele“, scria presa sportivă a acelor ani.
Visul fotbalistic constănțean nu a murit nici în vreme de război. Presa anunța în anul 1941 că la Constanța se va construi un mare stadion modern și că planurile construcţiei sunt întocmite şi au fost supuse spre aprobare lui Manole Stroici, şeful sportului românesc. Stadionul va fi construit în cartierul Tăbăcăriei, pe locul unde până mai acum câtva timp se afla o vastă groapă care a fost astupată cu pământ sănătos, şi va fi utilat cu tot ce este mai modern în această materie“. Din păcate, proiectul a prins viață mult mai târziu, după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Fotografie deschidere cu rol ilustrativ (1940). Sursa: FIFA
