Farul Constanța a trăit luni, 18 mai, una dintre cele mai rușinoase seri din Superliga, confirmând degringolada prin care trece clubul. Marinarii au pierdut cu 0-1 partida disputată acasă cu Metaloglogus, ultima echipă din clasament, retrogradată deja.
Deși Farul avea nevoie de o victorie pentru a evita meciul de baraj, acest lucru nu s-a întâmplat. În contextul meciului Petrolul-Oțelul, Farul era salvată chiar și cu un egal.
Alibec și ai lui, sub bagheta lui Flavius Stoican, nu au reușit să marcheze niciun gol, iar suporterii se întreabă dacă avem vreo șansă în meciul cu Chindia.
Valuri de mesaje de supărare și revoltă au curs după meciul de aseară.
Fanii au vocea lor, de aceea vă prezentăm aici cele mai interesante mesaje:
„O sa picați cu Târgoviște și vă bat și ăia. Am ajuns, noi suporterii, să ne rușinăm de ce faceți”
„Mai bine nu vă prezentați. Oricum luați bătaie. Rușine să vă fie. A jucat Oțelul pentru voi, nu ați fost în stare nici măcar un egal să faceți.”
„Egal…ba egal nu victorie cu melaloglobus acasa…ba…la galati a-ti zis ca suntem la mana noastra si vom castiga cu retrogradatii astia… unde e Alibec care a zis asta?? De cand a venit…nu mai e nimic…nici macar umbra jucatorului cu care am luat campionatul acum 3 ani…ce anteenamente faceti cand in timpul jocului va incurcati unu pe altul?”
„Bătaie de joc. Nu mai e nimic de spus.”
„Haotic, debusolati, fara nici o idee de joc. Toti o apa si un pământ in frunte cu Stoican. Cu un așa joc, zero șanse cu Chindia.”
„Sa vă fie RUȘINE. Galațiu a jucat pentru noi și pe voi va durut în Bascheți”
„Problema e că retrogradează clubul. Jucătorilor li se rupe. Mercenarii, pleacă, vin.”
„Rușine să vă fie! Cu așa joc mergem în liga 2! Rușine tuturor! Stocan un mare habarnist! Ce spui Gică Hagi! Ai lăsat echipa pe mâna cumnatului! Se vede că are mână bună la antrenori! Liga a 2 venim!”
„Să vă fie rușine domnilor, acesta este proiectul pe cinci ani despre care ne vorbeați?”
„Rușinea maximă absolută! Să te bată cea mai slabă echipă pe teren propriu. încă 2 ore pierdute privind la un munte de impotență și neputință fotbalistică.”
„Rușine sa va fie. Rușine conducerea ,Rușine antrenorului și Rușine jucătorilor. V-ati bătut joc de suporteri și de toți cei care v-au susținut din orice colt al tarii. Mai bine ați plecat toți acasă.”
„Dupa câștigarea titlului singura realizare hotelul si panourile,trăiască cumnații.Mentalitate si management marca Viitorul.Cand nu ai in conducere sau staf, nu Faristi dar măcar Constănțeni asta-i rezultatul. Popescule pe ce-ai pus mina in viata ta ai distrus arogantule.”
„Ce rușine! Ultimii din play-out, cu 6 puncte din 9 meciuri, dintre care 5 jucate acasă.”
Citește și: Gică Popescu, patronul Farului Constanța: „Îmi este foarte rușine de poziția în care suntem acum”
Clasamentul în acest moment – Grupa B
1 comment
Scriu acest mesaj ca suporter al Farului din Alaska.
Poate pentru unii pare „doar fotbal”, dar pentru noi, cei care iubim cu adevărat acest club, Farul înseamnă mult mai mult decât niște rezultate sau un simplu meci.
Tot sezonul m-am trezit la 2 dimineața, la 3, la 4, uneori chiar la 5 dimineața din cauza diferenței de fus orar, doar ca să văd Farul jucând. Am sacrificat somn, energie și liniște sufletească pentru echipa asta, pentru că asta fac suporterii adevărați: rămân lângă club indiferent de rezultate.
Dar astăzi a fost diferit.
Pentru prima dată în tot sezonul, nici măcar nu am vrut să mă uit la meciul cu Metaloglobus București. În adâncul sufletului meu, simțeam deja ce urma să se întâmple. Și din păcate… am avut dreptate.
Acasă, într-un meci care însemna totul, în condițiile în care celelalte rezultate ne-au ajutat, Farul nu a fost în stare să marcheze nici măcar un gol. Un singur gol. Atât trebuia pentru a rămâne în Superligă. Și totuși, echipa a arătat fără viață, fără reacție, fără suflet.
Nu mai este vorba doar despre o înfrângere.
Este o umilință pentru toți suporterii care au fost lângă acest club la bine și la greu.
Sunt dezamăgit.
Sunt supărat.
Și știu că mii de constănțeni simt exact același lucru în această seară.
Suporterii au acceptat și perioade grele înainte. Dar ceea ce doare acum este faptul că semnalele de alarmă au existat tot sezonul și nimeni nu a vrut să le asculte.
Farul înseamnă prea mult pentru prea mulți oameni ca totul să fie tratat cu atâta superficialitate.
Din Alaska până la Constanța… astăzi doare enorm.
Și sincer, pentru mulți dintre noi, sentimentul este că s-a ajuns prea departe.
Faptul că doi oameni uriași pentru fotbalul românesc, două nume care ar fi trebuit să ridice definitiv statutul Farului, au ajuns să fie asociați astăzi cu una dintre cele mai triste perioade ale clubului.
Nimeni nu contestă măreția lor ca fotbaliști. Niciodată. Dar la un club atât de iubit precum Farul, trecutul imens nu poate ține loc de management, viziune și profesionalism.
Semnalele de alarmă au existat tot sezonul. Le-au văzut suporterii, le-a văzut Zicu, le-a văzut oricine urmărea sincer echipa. Lotul era clar sub nivelul unei echipe care să lupte cu adevărat în Superligă, iar reacțiile conducerii au fost întârziate, defensive și rupte de realitatea din teren.
Iar ceea ce face totul și mai trist este că exact oamenii care au ținut clubul în viață în anii grei — suporterii adevărați, cei din Tribuna B, cei care au mers prin ligi inferioare, prin sate, prin deplasări imposibile — sunt acum tratați ca niște contestatari incomozi doar pentru că spun adevărul.
Noi nu suntem acționari.
Nu avem interese.
Nu vrem funcții.
Noi suntem doar oamenii care au crescut cu Farul în suflet.
Și poate tocmai de aceea doare atât de tare.
Farul rămâne în inimă indiferent cine vine și cine pleacă!